Pensia de stat – tot ce trebuie să știi despre Pilonul 1
România are în prezent un sistem de pensii bazat pe trei piloni, primul pilon (”pensia de stat”) fiind obligatoriu, administrat de stat și bazat pe principiul solidarității intergeneraționale și contributive. În acest sens, contribuțiile sociale plătite de contribuabili sunt utilizate pentru plata pensiilor celor din sistemul public de pensii. Contribuțiile la asigurările sociale (CAS) pentru sistemul public de pensii reprezintă 10,5% din salariul brut.
La fel ca în alte țări socialiste, după anii ’90, sistemul de pensii din România se baza exclusiv pe principiul „pay as you go”, în care pensionarii erau plătiți din contribuțiile actualilor angajați, în timp ce cuantumul pensiilor era raportat la nivelul veniturilor, pe baza perioadelor minime de cotizare. Într-un astfel de sistem de pensii, raportul de dependență dintre numărul de pensionari și numărul de angajați, care contribuie la sistemul de pensii, este foarte important. De la un raport de dependență de 3,42, în 1990, situația s-a deteriorat constant. Schimbarea demografică a creat probleme sistemului de pensii, populația fiind în scădere din cauza emigrării masive și a sporului natural negativ. Un alt motiv pentru modificarea ratei de dependență a fost pensionarea anticipată.
În prezent, ”pensia de stat” include următoarele categorii de pensii:
- pensia pentru limită de vârstă
- pensia anticipată
- pensia anticipată parțial
- pensia de invaliditate
- pensia de urmaș
Sistemul public de pensii le dă dreptul femeilor la pensionare când ajung la 60 de ani și 10 luni (aceasta vârstă va urca la 63 de ani, până în 2030) și bărbaților când ajung la 65 de ani. O persoană va primi pensie dacă a contribuit o anumită perioadă de timp (stagiul minim de cotizare este de 15 ani, iar stagiul complet de cotizare este de 30 de ani și 10 luni pentru femei, 35 de ani pentru bărbați).
Datorită acordurilor și convențiilor internaționale pe care România le-a încheiat cu alte țări, toate drepturile de asigurări sociale din sectorul public pot fi transferate în țara în care cetățenii își stabilesc reședința sau domiciliul, conform principiului egalității.
