Diversitatea pieţei de fonduri de pensii din România după 2007
Începând cu 2007, România este martora unei adevărate explozii de oferte pe piaţa de fonduri de pensii. Noţiunile generale pe care cetăţenii activi în câmpul muncii trebuie să le asimileze sunt unele precum pensie privată, sistem multipilon, pilon I, pilon II, pilon III, pensie de stat, pesie privată obligatorie, pensie privată facultativă, stagiu de cotizare, vârstă de pensionare. La rândul ei, înţelegerea relaţiilor dintre aceste noţiuni este fundamentală pentru felul în care fiecare decide viitorul său financiar odată ce ajunge la vârsta pensionării. Dar la fel de decisiv este şi fondul de pensie ca atare pe care cetăţeanul îl alege.
Pensia rămâne principala modalitate de susţinere financiară de care persoanele care anterior active în câmpul muncii se pot bucura, aşa cum este cazul în România, după vârsta standard de pensionare. Dacă înainte de 2007 cotizaţia la fondul public de pensii nu solicita cetăţeanul la eforturi de identificare şi selectare a unor fonduri alternative, studierea diverselor fonduri de pensii disponibile pe piaţă şi alegerea celui care să întrunească toate eventualele exigenţe ale aplicantului reprezintă aspecte ce nu trebuie ignorate în niciun fel de către cei care fie abia au devenit activi în câmpul muncii, fie se apropie de vârsta pensionării.
Încă din 2007, când România s-a aliniat politicilor implementate în numeroase alte state cu privire la adoptarea unui sistem complex de pensii capbil să facă faţă tendinţei de îmbătrânire a populaţiei corelată cu descreşterea forţei de muncă, numărul ofertanţilor de pensii private a variat semnificativ, crescând şi descrescând deopotrivă în funcţie de climatul economic al ţării. Însă, indiferent de numărul entităţilor economice active pe piaţa pensiilor private, cetăţeanul trebuie să îşi asigure din timp viitorul: diversitatea de fonduri de pensii disponibile în România nu poate fi decât îmbucurătoare.
