Stagiul complet de cotizare în calculul pensiilor din sistemul public

Stagiul complet de cotizare este un parametru fundamental care intră în calculul câtorva tipuri de pensii acordate în România în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Este vorba aici de pensia pentru limită de vârstă, de pensia anticipată, precum şi de pensia anticipată parţială. Pensia de invaliditate şi pensia de urmaş se calculează în funcţie de alte criterii care nu includ noţiunea stagiului complet de cotizare. În calculul primelor trei categorii de pensii mai intră şi criterii precum vârsta standard de pensionare, urmarea şi absolvirea culsurilor de zi din învăţământul universitar, urmarea şi încheierea stagiului militar (acestea din urmă intrând în categoria perioadelor asimilate).

Însă stagiul complet de cotizare rămâne esenţial în calcularea pensiei pentru limita de vârstă, a celei anticipate şi a celei anticipate parţiale, exprimând, de fapt, vechimea integrală în muncă, aşa cum este prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază sau la care este îndreptăţită persoana în cauză la data începerii operaţiunilor de evaluare şi calcul. De-a lungul anilor, s-a observat o fluctuaţie a stagiului de cotizare, fluctuaţie însoţită, de regulă, şi de creşterea vârstei standard de pensionare.

Noţiunea generală de stagiu de cotizare cuprinde şi alte categorii de stagii: stagiu de cotizare în specialitate, stagiu de cotizare necesar, stagiu minim de cotizare şi stagiu potenţial. Toate aceste categorii exprimă perioadele de contribuţie efectivă la fondul de pensii şi asigurări sociale, spre deosebire de perioadele asimilate, adică de cele necontributive, care sunt, de asemenea, relevante pentru calculul pensiilor. În prezent, stagiul complet de cotizare pentru potenţialii beneficiari ai pensiilor din sistemul public de pensii şi alte asigurări sociale din România este de 30 de ani pentru femei şi de 35 de ani pentru bărbaţi.